Cantec

Cantecul meu, e un cantec compus,
Din cantecul vechiului fus,
Din cantecul apei ce-nvarte roata morii de zor,
Din soaptele unui mult, mult visat izvor.
Il canta si vantul cand doar cu o soapta,
Dezbraca floarea de mac si-mi poarta visul departe..
Si soarele il canta adesea in zori,
Sarutand cu-o raza ochii florilor..
Un cantec vechi de la inceputuri,
Cand Adam si Eva alergau prin mari de flori si fluturi
Si sarpele se juca cu ei in iarba de matase
Si nu stiau de lacrimi, de spini si suflete de gheata.
Acelasi vechi si mereu nou cant,
Din stele si flori, pamant si cer sfant,
Il canta si inima mea, il canta si nu stiu mi-e rau ori mi-e bine,
De-l impletesc cu lacrimi si dragoste de glie,
Din amintiri si dorul dupa copilarie.